sărutul ce de un timp îți crește pe gură
i-au crescut frunzele și copacii și pădurea
frigul s-a rănit la o încheietură
și cam ustură de un timp pe aiurea

de pe buze ți s-au rupt secolii și rostirea
sângele e o dovadă de fapt lipsa lui
ca un îngeraș îți visai adormirea
pe atunci însă erai visul nimănui

nu ești urâtă ești doar prea frumoasă
iar un heruvim - prost și-ngâmfat -
cu palmele strâns lipite de coasă
până și în nunta aceea din pat

apoi mă ridic iau niște hârtie niște cuvinte
și scriu puțină moarte să-mi treacă tusea
"ce frumos se-așază roua pe morminte
și ce mai pietre, ca într-un cuib de catifea"

!scriu, de ce să nu scriu, femeie
scriu despre morți că pe vii i-a prostit viața
și-aruncă dracului cojile acelea de idee
că ai făcut numai semințe pe saltea!