Stând sub umbra verde
A nucului bătrân
Mă lovește gingaș
O frunză de pelin,
O frunză ce se-așează
Cu jale-n mâina mea:
Ea nu te mai iubește,
Ea nu mai e a ta...

Uimit și buimăcit
Plecat-am prin câmpii
Să strâng frumoase flori
Albastre și gălbii.
În jurul meu rotește
O mică rândunea:
Ea nu te mai iubește,
Ea nu mai e a ta...

Merg tot mai departe!
Și-mi zic mergând la ea,-
Sunt halucinații,
Oh, Doamne, nu-i așa? -
Ea nu te mai iubește!
Ea nu mai e a ta...
Cu vuetul puternic
Și vântul îmi zicea.

Of, ce nebunie,
Și nu-nteleg nimic,-
Doamne de ce oare
Toți așa îmi zic?
O, vântule nebune
De ce mi-ai zis așa?
Eu știu că ma iubește!
Eu știu că e a mea!

Și totuși necrezând,
Intru în ogradă:
Scumpa mea prințesă,
Vin ochi-mi să te vadă!
Uite, multe flori ți-aduc
Gingașe ca și tine,
Și ce zi nebună am,
Deloc nu mi-e bine...

Astăzi toată ziua
Mi se năzărește
Că inima ta
Nu mă mi iubește...
Uite-te la mine,
S-a întâmplat ceva?
Ce e cu tristețea?
Ce-i cu lacrima?

-Viața-i așa dură,
Cu multe nedreptăți,
Și poate tu cândva
Vei ști cum să mi ierți.
E punc. Finalitate.
Eu nu mai pot tăcea,-
Da, ei au dreptate,
Eu nu mai sunt a ta...
.....................scuze!