geamătule,
geamătule
ce vii dintr-un cod
pe care n-a reușit
nimeni
să-l descifreze încă

trupul mi s-a copt —
îți așteaptă cu însetare
pliscurile vrăbiilor

ploile
nu mai au suficient timp
să-i țeasă sângelui meu
un veșmânt
pentru a-l feri
de căldura
rotirii sale

nici stelele
destul luciu
să-și traseze fiecare
numele
pe creștetul meu
căzând

vrăbiilor —
ciripiți, ciripiți
chiar acum

sângele
mi-a tăcut
deja…