Dar vai, ce drum mă duce către tine

Și-a cui perdea de vise mi-acoperă gândirea

cu atâta nesimțire?

De ce trăim în lumi atât de-nchise,

Și nu putem trece prin ele

Ca prin ferestrele deschise?

Și cum mi se dizolvă cuvintele

în sângele tău mut,

cu tot prezentul ce mi-l arunci în trecut?

Atâtea fantezii sub forme nesătule,

Și suflete golite,

Dar pline de pustule;

Și-mbălsămați în timp

Cu corpurile nude,

Zacem pe ăst’ Olimp,

Și nimeni nu ne-aude...