Adun roșu de toamnă în mâini…

Și ochii tăi adânci imi picură-n priviri
Toamna mă strânge de gânduri..
Mă cheamă cu mirosul tău…
Cu mâinile tale alunecând pe mine…
Ca-ntr-o dureroasă alergare a vieții…

Întregul într-o singură respirație,
Regăsirea din primul sărut
Și disperarea ultimei nopți…
Toamnă atlantidă…sângerând a roșu de frunze
Cu tăceri vorbitoare…
Și risipiri până la ultima secundă…
Într-o lume de alb și negru…

Ea…mergând pe vărfuri prin viață
El…căutând urma gleznelor ei…
Metamorfoze din lumi paralele și imposibile…
Împinse la infinit…unde s-au putut întâlni
Să existe…