poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-15 | |
de când mama a aflat că nașterea mea va fi la moartea lui tolstoi
pentru mine a fost un singur anotimp tot neamul meu și cei mai sensibili vraci bolnavi de inimă s-au adunat la poartă ca să hotărască punerea la index a spiritului de turmă ce însoțește specia umană din cele mai vechi timpuri și până în ultimul poem douămiist un haiku scris de corul satyrilor neinvitați la balul anastasiei nu mai era loc pentru o minune și toate zilele din calendar aveau aceeași dată funestă purtau același nume al fetei moștenitoare a imperiului rus foarte blondă cu soarele în sânge apus dându-mi iluzia fericirii genetice transmisă pe cale orală din stepă în stepă m-a invitat la țigănci să văd trupurile dezbrăcate ca arborii de frunze apărându-mă cu armele albe și negre ale celor care prețuiesc fidelitatea mai mult decât propria lor viață în jurul bordeiului din balșoi teatr era mai multă viață decât fusese vreodată în toate viețile și morțile neanunțate ale dezertorilor din iarna grea a sfârșitului și a nașterii unui imperiu era mai mult suflet decât însemnătatea vieții și a iluziei din văjile țigăncilor care aboliseră timpul din opera lui eliade și atunci am înțeles că dincolo de literatură nu mai există nimic anastasia stătea lângă mine foarte atentă la puținele cuvinte de dragoste vulgare sau nu pe care le știam în limba rusă uneori era absentă și de aceea am vrut s-o emoționez s-o fac să tremure de fericire ca pe omul beat ce nu-și mai găsește cărarea i-am arătat cămila deșertului dintre mine și ea eu stăteam de o parte ea foarte aproape dar dincolo de cocoașa destinului blestemat de o mie de arăboaice pregătite îndelung în arta voluptății numărând firele de nisip ale deșertului ca șiruri de eunuci din haremuri în așteptare nici această priveliște n-a emoționat-o pe anastasia i-am arătat scalpurile tuturor dușmanilor mei răpuși în cărțile copilăriei n-a fost emoționată cu nimic i-am vorbit despre faptul că foarte curând îmi va fi dat să mor înainte de vreme brusc s-a arătat foarte interesată ca trezită dintr-o vrajă ce urmează altei vrăji mai înainte ca lumea să dispară m-a strâns în brațe cu toată ființa și m-a sărutat cu limba pe care mi-a înfipt-o cu sânge rece din creștet și până-n tălpile încă fierbinți ca pe un pumnal până-n prăsele am văzut atunci pentru prima și ultima dată-n viața mea și a neamului meu cum frumusețea imperiului rus îngenunchease alături de mine săpându-și cu secera ciocanul și limbile de foc ale kalașnikovilor o groapă mai adâncă decât ar fi încăput toate victimele dragostei de la primul poet ras de pe fața pământului și până la ultimul poet nerus nedus și nedat cu spiritul gregar al creației anastasia plângea din ce în ce mai tare lacrimile ei umpluseră groapa anume pregătită pentru mine cu iarba crescută în stepe sălbatice păscută de caii sălbatici ai sufletului întotdeauna pregătiți de ultimul drum
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate