1.
Printre țarile străine
Simt că n-am ce căuta,
Valuri de gândiri la tine
Din inima mea

Se aruncă cu nesață
Cu un dor, cu-n mare dor,
De cu zori pân’ dimineața,
Până-n altul zor…

2.
Prin câmpie înflorită
Ah, ce tris mă preumblam,
Și c-o inimă zdrobită
La tine gândeam.

Simțeam mintea că-mi slăbește
De-al meu dor, de viața grea,
Șimțeam timpul că șoptește
În inima mea.

Ștergând toate, timpul trece,
Pasu-i este regulat,
Câte-n zi se mai petrece,-
Poate m-ai uitat?

Dar de-odată cucu-n fața
Vesel, zvelnic mi-a cântat,-
Am noroc în astă viața,
Tu nu mai uitat!…

3.
Stând ferice, bucurie,
Cântecul îi îndrageam,
- Parc-o simt, parcă ea este?
Cucul întrebam.

- Eu aud cum îmi șoptește
Dulce glasu-i îngeresc!
- Nu, e vântul ce vuiește,
Frunzele șoptesc.

- Tu nu vezi cum strălucește
Magic ochișorul ei?
- Nu, e steaua ce lucește
Sus pe capul tău.

- Ah, o simt, mă netezește
Gingaș alba mâna sa!
- Nu, e creanga ce pălește
Des pe fruntea ta.

- Dar în mine, lângă mine
Eu o simt și-o văd pe ea?
- Simți Săndele doru-n tine!
Și vezi umbra sa!

4.
Poate cucul știi mai bine
De-i așa sau nu-i așa…
Stiu c-o simt, simțiri divine
În inima mea…

Cât e lumea asta mare,
Cât uscat și câte mări,
Câte inimi sunt sub soare
Ce privesc în zări.

Și tot sub acelaș soare
Este ea! O, sunt și eu!..
Vreau să-i cad eu la picioare
Ca la Dumnezeu.

Să îi zic că-n astă lume
Aș putea fi fericit
Închinat la al ei nume,
Doar de ea iubit…

5.
Orice om ce calcă-n lume,
Orice om este sortir,-
Să fie nascut de mumă
Și apoiu murit.

Însa între două maluri
Omulu-i este menit
Să iubească fără margini,
Să fie iubit.

Să cunoască fructul vieții
Și gustând apoi din ea,
De la jună tinerețe
Până-n moartea sa…

Poate soarta-mi e acolo
Unde duce dorul meu,
Unde gândurile solo
Duc la sânul său?

Poate ea îmi e sortire,
Cine știe?… Dumnezeu!
Poate-a fi să mă admire,
S-o admir și eu? …

6.
Timpul ce ne-mpodobește
Totul ne va arăta,
De iubirea îmi zdrobește,
Sau rămân cu ea,

Scump de-oi fi eu ție dragă,
De-ai putea să mă iubești,
De-ai dori o viața-ntreagă
Să mă indrăgești!…

7.
Când îti cântă cucu-n fața
Cărțile, bătrâni ne spun,
Că-i noroc în astă viața
Și că e semn bun!

Și de-mi zic că-i nebunie
Lumea, tot amorul meu.
Nu! că-n astă nebunie
Crede Dumnezeu!
...............iun-2010