Îți amintești iubirea mea,-
Cu Amur încetișor,
Seara când se înegrea
Ți-am intrat în dormitor?
Mai ții minte, o iubire,
Mâina ta cum a luptat?
A pierdut… și în robire
Tu atunci mi te-ai predat.
Freamătul. Și ți-a fost frică.
Noaptea flutura prin sat.
Mai cuprins, pe chipu-ți mică
Taină-atunci s-a scufundat,-
În plăceri de-amor divine,
Ce tu le-ai simțit din plin,
Câtă strălucire-n tine,
Frumusețe si senin!…
Foc ardea în șimeneu,
Și-n cea oră de extaz,
Noi păziți de Himeneu
Și Amurul de pe ceas.
Totul în tăcere-adâncă
Odihninduse ușor,
Argus n-avea somnul înca,-
Ne cânta încetișor…
Trandafiri de dimineață
Aprinzânduse în cer,
Ai pășit în noua viața,
Unde visele nu pier.
Și cu zâmbete pe față
Aruncând multe priviri,
În acea noi dimineață
Ne-am promis alte-ntâlniri...

Și de-a fi ca Zeul mare
Să îmi dea noapte și zi,-
Stelele târziu spre zare
Cu-ntuneric vor fugi.
Cel pribeag, ce înroșește
Dimineți, va răsărea,
Și puțin de se fălește,
Colo-n codri va pleca.
Și-ntuneric să se lase
Peste văi și pe câmpii,
Lumea toată pân’ la oase
Scufundată în iubiri...
Visului aș da o oră,
Una pentru-ai mei părinți,
Satului natal și luia
Îi dau oră printre dinți…
Însa restul ce-mi rămâne,
Ție, dragă, eu ți-aș da!
Timpul meu e pentru tine
Cum și tu îmi ești a mea!