poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-08 | |
Colo-n zări se azurea pădurea deasă.
Spicul către spic tăcând se apleca. Un soldat plângând pământul drag iși lasă, Fata gingaș, cu ardoare-l săruta. El privea în ochii ei verzui de vară Înecați în chipul său și lăcrimând,- ,,Te așteaptă țara…” (să-i fii slugă iară) Auzi soldatul, auzi plecând. Cel sărut în viața sa, ah, era primul… Pe câmpii se așeza verdeața deasă… El pleca. Si drum clădit din dor, suspinuri Se lungea, lungind privirea-i cu nesața. E război. Dar nu trecu și nici o oră Cum băiatul de un glonț era strivit. A căzut. Insângerat. Străluci de rouă Peste fața-i lunecând și s-a oprit. A căzut. Și chipul ei ultima dată Izbutește să-i măsoare al său gând. A căzut. Și ah, n-ai milă niciodată - Tu, ce vii, privești, măsori, ne ei tăcând. Anii trec. Gândește la ce-ți zic acuma Dragă, scump prietene necunoscut, Poate tânăr ești… sub soare sau sub lună Cel mai fericit tu ești, de nemaivăzut. Noaptea. Stele. Suflă somnul prin orașe. Tu iubești… o, și de ea ești îndragit; Doar că poate fericirea-ți e acuma Că soldatul cela nu a mai iubit?…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate