Bătrâna îi pieptăna părul fetiței
“Te-ai jucat destul copilă e timpul să crești
Îți desfac părul sau îl las în codițe?”
Copila zâmbea privind inocent
În mână ținea un cal fermecat
Îl mângâia încântată-admirându-l
“Calul venea de pe-o stea am visat”
Bâtrâna o trăgea de păr piptanandu-l
“Ai putea să porți coc sau mai tundem puțin
Nu te teme, oricum o să-ți placă!”
Copila zâmbea privind cerul senin,
“O să vină, știu că o să vină odată”
Și-atunci cum clipi văzuse la geam
Un armăsar cu o coamă fierbinte
“Acesta e calul ce mult l-am visat”
și fuge cu peria în cozi despletite
“De unde vii murgule de pe-o stea din înaltul?”
Mângâind armăsarul, fetița întrebă
“ Nu chiar stăpână vin chiar din grajdul
Împărăției”, mâncând fân, necheza
Fetița clipi și-și aduse aminte
De calul ei din vis, fermecat
Iar peria din plete cazându-i
“Vino-napoi copilă, n-am terminat!”
Fata la loc pe scaun, mai sobru,
Mângâie calul din vis, fermecat
“Te-ai jucat destul copilă e timpul
să crești, desfac părul sau codițe îți las?”
“Vreau armăsarul cu coamă fierbinte
Ce nu-i din înaltul, ci e din grajd…”
Mângâind-o pe creștet, doar s-o alinte
“Părul e gata”, zise bătrâna, trufaș
Atunci porni spre cal, să se urce
Să își cunoască armăsarul din grajd
Dar dori să-și vadă întâi chipu-n oglindă
“Cum e posibil, ce s-a întamplat?!”
În oglinda din fața fetiței
Era doar bătrâna privind încordat
Cu peria veche, cărunta în mâna-i
Nici măcar urmă de “cal fermecat”