Iarna,
viscolul bate
lasandu-ma-n noapte,
sa-mi amintesc de fericirea ori
de nebunia sufletului tau.
Chipul tau fraged,
imi rapeste privirea
si te vad cum schitezi un suras
facandu-mi bine amintirii ,
ce inca n-a apus.
Dar fulgii coboara intr-una
distrandu-ma prin voiosia lor
ne-putand sau ne dorind sa creada
ca vor sfarsi
asa cum visele mele mor
asteptandu-te.