poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-08 | |
Cu cuțitul în mână, pictează.
Pensula încă mai visează La culoarea potrivită pentru durerea ei. Se afundă în culoare și dansează pe pânză. Fără muzica, fără nici un cântec, Dansează cu mâna ei în căutarea obrazului pierdut. Obrazul care și-acum fuge de ea, Ca și când nu s-ar fi cunoscut. Își curăță durerea în apă, Încercând să-și schimbe culoarea. Negrul o urmărește în zi, în noapte, În vis, în gând, în viață. Nu o lasă. Îi murdărește orice speranță. Nici vernisul n-o mai face să strălucească. De ce nu pleci? Pânza e aproape gata, dar nu vrea să se vadă, Îi e rușine de imaginea pe care o arată, Iar ea pictează fără să respire, fără să deschidă ochii. Aruncă cu viața din ea. Nu vrea să o mai trăiască. Durerea ei s-a scurs pe o paletă. Lovită de cuvinte, nu știe cine mai regretă. Și dintr-o dată, pânza e din nou albă. S-a șters singură. Nu a putut să ducă cu ea Toată durerea ei. Fuge de pensula Care nu și-a uitat povestea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate