poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-19 | |
ori de câte ori locuiam într-un oraș mare
sau mitic repede se năștea un miliardar și deîndată îl cumpăra până la ultima suflare lăsându-l ca după detonarea unei bombe atomice doar cranii și oase fără sufletele pulverizate -n melancolia neagră a parfumurilor stelare hălăduind prin gropile negre din galaxii neinventate cu mult mai negre mai întâi am înălțat o casă ca un poem metafizic în care l-am invitat pe justin martirul și filosoful să admire tablourile de pe zidurile aiuritor de înalte ce-au început să meargă pe străzi în căutare de peisaje unde se odihnesc stafii și escadrile de pământeni ajunși la sălașul ființei în amurguri de sori violeți presate lângă craterele unor vulcani din care cresc trandafiri sângerii de teama frumuseții care se pierduse mi-am luat tribul ca lot din cauza sodomenilor pedepsiți de veneticii mesageri divini al căror înțeles l-am găsit înecat în apa moartă a mării în lacrimile femeilor de miliardari ce bocesc de mama focului viața și moartea pământului de sare –n care s-au iubit aruncându-și cămășile anacronice anacreontice pe sârme de telegraf mai lungi decât osia neunsă a lumii la capătul căreia miliardarii neputând să-și care cărțile ferecate-n conturi de paisprezece mii de mii de carate deveniseră savanți în lacrimi de baobab de cauciuc de petrol și-n cafeaua turcească nebăută de nimeni până la mine femeile miliardarilor mi-au desenat o cruce întoarsă pe spate pe care când vor găsi de cuviință să mă exorcizeze de ultimele cuvinte rostite de Iisus pe cruce pentru toți goliarzii evului mediu ce urcă prin sângele meu ca argintul viu al singurății și al oamenilor care au dat totul fără să primească nimic pentru casa orașul străzile ce nu mai există paralogismul unei vieți neasumate dincolo de catifeaua albastră a norilor unicul miliardar adevărat al cosmosului mi-a dat drept de viață și de moarte asupra celor trecute prezente și viitoare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate