O doza,dulce doză ca pudra de sidef
În zgomot de furtună cu drag mă chemi la chef;
Deasupra criptei albe a negrului mormânt
Se vantură cosciugul de pietre cu pământ,
Și intru-ncet în hauri,și-ngân neantul rău...
Mereu mai jos tot intru,eu voi dormi mereu.

Când voi muri,iubito,pe targa să nu plângi;
De dorul meu cel dulce tu inima să-ți frângi,
La capul meu de milă cu lacrimi să mă îngropi,
Asupra mea să cadă a ochilor tăi stropi;
Simți-voi iară-n vene intrând branula** în van...
Mereu va scade pulsul,eu voi dormi buștean.

Iar dacă eu vreodată va fi să zbor nomad,
Să nu ajung vreodată în triste vai de iad,
Furnalul să pornească cu gemete de foc,
Și să mă pună în oala aceluiași infern;
De-a pururea aproape vei fi de craniul meu...
Mereu vei plânge-ntr-una,eu voi dormi mereu.



*-în niciun caz nu se bazeaza pe experiența personala a autorului.Inspirat după faimosul serial „Intervention”ce tratează”viața dependenților de droguri din SUA,dar și pe documentarele despre poliția din spatiul nord american(de acolo am aflat de gustul dulce al cocainei).Nu știu dacă cocaina e dulce sau nu,dar cei care au gustat-o ar trebui să se gândească de două ori după ce vor citi poezia.
**-dispozitiv utilizat pentru administrarea perfuziei pentru bolnavii aflați în comă.