poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-31 | |
Nu mai zaresc nimic
desi este aceeasi fereastra, oameni trec nepasatori pe aceeasi strada aceeasi ploaie uda pamantul desi el nu are nevoie de apa. Aceleasi locuri sunt incalzite de razele care, odata, mangaiau un cuplu: pe noi... Ploaia si soarele ne stiau cel mai bine, acum s-au despartit si fiecare mangaie alte locuri, alinta alte persoane. Pe cei care nu au nevoie de mangaierile lor. Iar noi... Noi nu am mai intalnit soarele si nici ploaia, de atunci. Nu mai avem lumina si nici apa. Pomul sub care am stat s-a uscat. Nimeni nu il mai uda cu iubire. Crengile i s-au aplecat si acum se uita plangand spre pamant. Roadele lui sunt muscate cu pofta de viermii ce distrug ultima dovada a unui cuplu. Nici macar imaginea acelora tinandu-se de mana si plecand din paradis nu mai exista. Au venit pe pamant si s-au intrupat in mii de "ei" si "ele" , despartiti. Acum fiecare se cauta, fericirea se cumpara, iar zambetele se cer. Acum ne cautam perechea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate