țînțarul
când creatorul a făcut lumea
a inventat bune și rele
să-nșir nu are rost toate cele
să spun mai bine ce m-a suparat
mă sâcâie o vietate ne-nsemnata
ce bâzâie asurzitor în nopți de vară
și chinuie un biet om adormit
agasândul cu al lui țiuit
trsar din somn profund
il caut și-l strivesc
ca pe dușmanul cel mai rău
ce somnul mi-a întrerupt
e singura vietate
ce trezește în mine instinct primar
când îl găsesc îl terciuiesc
cu satisfacție de criminal