Ce cal frumos avea în bătătură
Un gospodar prea cunoscut în sat!
Dar într-o zi sărmanul cal, de alergătură,
S-a întins și nu s-a mai sculat.

S-a chinuit vârtos pe animal să-l scoale
Dar străduința lui a fost desigur în zădar.
A alergat atunci sperând ca în sat, în vale,
Să-l afle și s-aducă pe medicul veterinar.

Un diagnostic grav acesta îi indică,
I-a dat rețetă și-i zise omului că mâine,
Dacă animalul suferind nu se ridică,
Cu o armă suferința să i-o curme.

Auzi acestea un porc, din întâmplare,
Cu părul tot zburlit pe al său șorice,
A alergat spre cal și apoi, dintr-o suflare
I-a zis, ridică-te că e de rău amice.

Frumosul cal zăcea părând a nu-l fi ascultat,
Și-n zori când medicul veni ca să-l consulte,
Văzu iar calul în starea în care a fost lăsat,
Și-i spuse omului s-aducă arma să-l împuște.

Aleargă porcul iar la calul ce zăcea întins,
Și lăcrimând îl roagă mult ca să se scoale,
Căci dacă nu se lasă acum din nou convins,
Al său stăpân e hotărât ca să-l omoare.

Cu un salt frumosul animal s-a ridicat,
Apoi păși prin curtea mare grațios și lent.
Stăpânul său extrem de mult s-a bucurat,
Și îl lăudă pe medic, numindu-l eminent.

Intreaga zi de sărbătoare a declarat,
Iar hrana pentru a fi multă și gustoasă,
Sărmanul porc a fost pe loc sacrificat.
Petrecerea a fost lungă și fastuoasă.

MORALA
O repet, a câta oară?
Și nu sunt simple povești:
„Pe cine nu lași să moară,
Nu te lasă să trăiești!.”
Iași 29 ianuarie 2008