Mă cuibăresc la pieptul gândurilor tale
Oscilând între vis și prezent,
Timidă, tremurând, bat la poarta sufletului tău așteptând.

Aud un ecou slab de departe
Ticăit al inimii vii,
Mi-e de ajuns să știu doar că bate
Și mă-ntorc în stihii.

Undeva, în noapte, o micuță stea,
Pâlpâie stinsă, fragilă peruzea,
Privind-o atent vezi inima mea
Trandafir deschis către un larg abis.

Atinsă doar cu un gând,
Se stinge arzând în hăuri pustii
Zadarnic chemând lumina ta!