poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-02 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
I
Din soare, Ca pe gura unei amfore prea plină, Răsturnată De pe-un umăr gingaș de virgină, Dimineața Toarnă din belșug lumină Peste valea toată. Și natura-n pripă deșteptată, Parcă poartă pleoape amețite De lumina ce-a venit deodată, Peste dealurile adormite. Jos în vale, Văl subțire se adună Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte, Din tot praful străveziu de lună Ce-a căzut pe grâurile coapte. Nourași de ceață străvezie Peste care, alb, seninul cerne: Parcă-nsamnă niște albe perne Pe un pat nestrâns care-ntârzie. Peste satul încă adormit Și pe valea iazului cu stuf, Fumul dimineții liniștit Se așază moale ca un puf. Și prin vălul scânteierii roze Nu te poți uita la răsărit; E-acolo ceva nedefinit, E cascada unei nebuloze. II Și Dimineața, Stând încă în genunchi Cu fruntea-i albă ridicată-n zare, Ca pe gura unei amfore, Din soare, Toarnă din belșug lumină, Mănunchi după mănunchi. Și Dimineața, Înseninăndu-și, de răcoare, fața, Cu părul ei de aur, despletit, Ridică amfora ei plină Tot mai sus, - Și-acum în picioare Pe zarea de la răsărit Toarnă mereu din soare Până ce moare, Cu fața la apus.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate