poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-20 | |
Sînt unii care adoră femei îngrozitor de grase și
cumplit de urîte. Nu e, așadar, ca și cum eu n-aș putea să-mi respect nebunia. Un fel de patimă s-a întins: fiecare hrănește ceva. Porumbeii din parcuri, maimuța la zoo, vrăbii pe mese, cîini la oricare colț. Nu e ca și cum eu n-aș hrăni pe nimeni. După ziua hămăitului și-a faptelor, a venit vremea statului la masă. Brrr!, fac după un pahar de apă rece, dumnezeiască iar tenia mea fornăie înăuntru ca un cal adăpîndu-se după ce-a deșirat toată ziua nori sub arșiță. Tenia mea dumnezeiască, animalul pe care toți vor să-l omoare și el mi se plînge mie prin pielea burții ca o fereastră năclăită de cenușă. De cînd am vorbit despre ea, nu-mi dă nimeni nimic de băut. Oamenii nu suportă să afle că un șarpe orb bea la masă cu ei. Dar e bine așa... E ca și cum aș fi eu singurul care știe că vremea animalelor înțelese a trecut demult.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate