la un colț al mesei mă
așez —
am o afinitate veche
pentru colțuri.

copilul își cheamă bunica
să servească cina;
rugăciunea e cel mai important lucru,
zice —
așa cum e poezia
pentru tata.

scot oasele din vas;
trupul mi-l hrănesc
cu lichidul rămas.

afară mă așteaptă
un câine
și un cer.

un creștet se lasă
mângâiat de palma mea,
când o stea îmi cade în ochi
ca într-o prăpastie.