draga mea
îți scriu aceste rânduri ca să știi

adevărul

nu e mai adânc decât o fântână
îl poți privi
gol-goluț

eu nu te iubesc
nu te-am iubit niciodată
dar mă tot căutai cu zâmbetul tău
prin duș pe sub plapumă
chicoteai cu fericirea
buzele tale subțiri ușor arcuite
mă strigau
veneam sărind șotronul prin parc
nu ile
nu te-am iubit niciodată
atunci te-am invitat la dans pentru că
erai cea mai frumoasă
dar știi iubirea n-are nicio legătură
cu fericirea tot așa cum
optul dormind nu poartă în sine infinitul
m-am descărcat de singurătate
mi-am legat insomniile de tine

neiubindu-te

viața mea e o linie verticală
nu nu între cer și pământ
nici linia din palmă nu e
poate lanțul care scoate o cană de apă din fântână
eu doar alerg cu un echilibru inimaginabil
între adânc și buzele tale însetate ce vor fi
luat forma paharului

nu te iubesc
aveam nevoie doar de un fântânar
care să-mi sape în carne
până la sânge
să mai rotească o dată roata
și să se adâncească în mine

mi-am pus masca iubirii
am jucat jocul m-am obișnuit
știi ile
și păpușile pot iubi nu-i așa