dintre toate câte s-ar fi putut spune
dintre toate câte s-ar fi lăsat trăite
toboșarul din inimă
a ales o tăcere grea cât o veșnicie
prin care să trecem împreună
ca niște inele prinse într-un lung șir de alunecări
de pe toate degetele lumii
aruncați vom fi din palmele dezlipite ale îndrăgostiților
rostogoliți vom fi din cenușa săruturilor arse
scuturați de pe buzele celor ce-au uitat că prin cuvinte
nu te poți impregna în celulele sufletului
ca printr-un amestec de respirații
valsând înlănțuite

la focul de seară
se vor așeza doar lucrurile ce nu ne-au atins
purtând amprenta privirilor noastre
și urmele primului dans
din care am explodat ca niște artificii
înspre cer