era un timp ce trecea pe lângă mine
fără să îi spun
trecea în fiecare zi
fără să îmi spună ceva
mergea mai departe

parcă în gură, limbă de plumb oprea cuvintele să curgă

și vuietul

vuietul acestei străzi
prea puternic pentru a ne auzi
pașii prea mărunți pentru a ne ajunge

într-o zi am vrut să îi fac semn cu mână
să se oprească o clipă,
să privească măcar

pași repezi strecură pe lângă mine

și mâinile

offf! Mâinile,
mâinile creșteau rădăcini din podul palmei
până în pământ
și el
El
își vedea mai departe mersul

tic-tac, tic-tac...