toată pilitura adunată în timp
ca-ntr-un depozit de fier vechi
a luat magnetic forma inimii ochilor buzelor

statueta aparent metalică o las totdeauna
pe un colț de bibliotecă lângă stufărișul literar
am un pavilion verde sub care mă adăpostesc în zilele îmbufnate
mă atrage la fel cum sorbi cafeaua dimineața când pui plămânii să aspire
mă-mbujorez ca o adolescentă simțind privirile ațintite pe contururile sinuoase

oriunde mă duc se țin după mine furnicături pișcături
de parcă o trupă de arahnide îmi brodează porii
plase de mătase pentru prins fluturii din stomac

obsesiv vibrând mă ademenește
liric zumzet stăruitor și peren
între două brațe