de la iluzie la vis decenii trec posace
îmi pare că și Dumnezeu prin neguri tace.

în ferma viselor, vedetă-i porcul,
se plimbă diplomatic fără teamă...
îmbelșugat întotdeauna-i trocul,
doar viața-i noroc iar cetatea-i mamă.

zilnic cu șoricul bărbierit perfect,
grumazul împănat fercheș cu papion,
emană megamiresme de parfum select,
fluturându-și coada mândru fanion.

eu arătarea-s dintre Dumnezeu și poezie,
lustruind copite- perie diafană Cuvântul,
cu albe frici de-a nu strivi prin erezie
cerul- tremur în fața lui vibrându-i cântul

eu n-am alt vis de faimă printre dobitoace,
pentru ignatul divin- elevarea-i început de pace.