credeți despre mine că sunt tastele mele
vă spun un secret: pentru că degetele au buric
literele sunt ochi
oricât de bine ați vedea niciodată
nu-mi veți putea pipăi fructele

și cum se scutură floarea cireșului pe care
în cele din urmă nu l-am mai strămutat prin nepotrivite grădini
lepăd găleata de apă
înghit
întreaga ploaia ce gura mea cuprinde

recele prelins pe gât frica o stinge
din mine țâșnesc sunete ce nu le știu numi
aerul e o sărutare dată-primită
în ziua dintâi a dA-uLui Noi

pentru că am promis că împreună vom merge
să privim pădurea tăiată pentru sicrie
să fim unuia celuilalt și lipsă și plin

acolo unde păsările rup din stâncă
minuni prin care nu mai pot zbura

copilele ne cresc ca două aripi