de afară până aici ajunge un strop
din valul acela
din pomul ce se lovește de casă
din strigătele lor nu se aude nimic

ploaia le adună pe rând și le pune în plic
cu grijă să nu frângă florile bătrânei

nu deschide fereastra

strigătele ar putea să ne frângă pe noi
în nici o bucată
pe scaunele ce stăm împietriți

pe urmele urechii e bine să mergi în zori
când somnul e crud
în balamale se aude uleiul
ce își are un rost

s-a strâns pe balcon în stropitoarea de cupru
apa de o zi

putem să ne așezăm la masă

ajunge