poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-08 | | Înscris în bibliotecă de Ecaterina Ștefan
America, ți-am dat totul și acum sunt nimic.
America, doi dolari și douăzeci și șapte de cenți, 17 ianuarie, 1956. Îmi ies din minți America, oare când vom termina cu războiul ăsta uman? Poți să te fuți cu bomba ta atomică. Nu mi-e bine, nu mă stresa. Nu-mi voi scrie poemul până când nu voi fi în toate mințile. America, oare când vei fi angelică? Oare când îți vei scoate hainele? Când te vei privi prin mormânt? Când îți vei merita cei un milion de troțskiști? America, de ce sunt bibliotecile tale pline de lacrimi? America, oare când îți vei trimite ouăle în India? M-am săturat de nevoile tale cretine. Când voi putea să merg în supermarket și să cumpăr ce vreau pe ochii mei frumoși? America, la urma urmei eu și cu tine suntem perfecți, nu lumea viitoare. Mașinăria ta mă depășește. M-ai făcut să vreau să fiu sfânt. Trebuie să fie altă cale de a ne regla conturile. Burroughs e în Tanger, nu cred că va veni înapoi, e sinistru. Ești chiar sinistră sau e o glumă proastă? Încerc să trec la subiect. Refuz să renunț la obsesia mea. America, nu mă mai împinge, știu ce fac. America, se scutură merele de prun. De luni de zile n-am mai citit ziarele, în fiecare zi cineva e judecat pentru crimă. America, sunt sentimental după Wobblies. America, eram comunist când eram mic, nu-mi pare rău. Fumez marijuana de câte ori am ocazia. Zile în șir stau în casă și mă holbez la trandafirii din dulap. Când merg în Chinatown mă îmbăt și nu mă fut niciodată. M-am hotărât, o să fie complicații. Ar fi trebuit să mă vezi citindu-l pe Marx. Psihanalistul meu crede că sunt perfect sănătos. N-o să spun Tatăl Nostru. Am viziuni mistice și cosmice vibrații. America, încă nu ți-am spus ce-ai făcut cu unchiul Max după ce-a venit din Rusia. Cu tine vorbesc. Ai de gând să-ți lași viața afectivă dirijată de Time Magazine? Sunt obsedat de Time Magazine. Îl citesc în fiecare săptămână. Coperta lui mă fixează de fiecare dată când mă strecor pe lângă magazinul de dulciuri din colț. Îl citesc în subsolul Bibliotecii Publice din Berkley. Mereu îmi vorbește despre responsabilitate. Oamenii de afaceri sunt serioși. Producătorii de filme sunt serioși. Toată lumea e serioasă în afară de mine. Îmi trece prin minte că eu sunt America. Vorbesc din nou cu mine însumi. Asia se ridică împotriva mea. N-am norocul unui chinez. Mai bine mi-aș lua în considerare resursele naționale. Resursele mele naționale constau în două țigări cu marijuana milioane de organe genitale o literatură privată nepublicabilă care merge cu 1400 de mile pe oră și douăzeci și cinci de mii de ospicii. Nu spun nimic despre închisorile mele, nici despre milioanele de săraci care trăiesc în ghivecele mele de flori sub lumina a cinci sute de sori. Am desființat bordelurile din Franța, urmează Tanger. Ambiția mea e să fiu președinte, în ciuda faptului că sunt catolic. America, oare cum aș putea să scriu o litanie sfântă în stilul tău tâmpit? Voi continua ca și Henry Ford strofele mele sânt la fel de individuale ca și automobilele lui, mai mult ele sunt toate de sexe diferite. America, o să-ți vând strofele cu 2500 de dolari bucata, 500 pe loc pe strofa ta veche America, eliberează-l pe Tom Mooney America, salvează-i pe loialiștii spanioli America, Sacco și Vanzetti nu trebuie să moară America, eu sunt băieții Scottsboro. America, la șapte ani mama m-a dus la întâlnirile secrete ale comuniștilor ne vindeau năut un pumn pe bilet un bilet costa cinci cenți și discursurile erau libere toată lumea era angelică și sentimentală după muncitori totul era atât de sincer nici n-ai idee ce lucru bun era partidul în 1935 Scott Nearing a fost un om mare un adevărat lider Mother Bloor mă făcea să plâng odată l-am văzut pe viu pe Israel Amter. Toți trebuie să fi fost spioni. America, de fapt nu vrei să mergi la război. America, sunt ticăloșii de ruși. Rușii ruși și chinezii. Rușii. Rusia vrea să ne mănânce de vii. Rusia a nebună după putere. Vrea să ne ia mașinile din garaje. Ea vrea să ne înșface Chicago-ul. Ei îi trebuie Compendiul Cititorilor ruși. Ea vrea fabricile noastre de mașini din Siberia. Marea lui birocrație să ne conducă stațiile de benzină. Nu e bine. Câh. El să-i facă pe indieni Să învețe să citească. Lui îi trebuie cioroi mari și negri. Ha. Ea să ne pună să muncim șaișpe ore pe zi. Ajutor. America, chestia asta e chiar serioasă. America, asta e impresia pe care o am când mă uit la televizor. America, e corect? Mai bine m-aș duce la slujbă. E adevărat că nu vreau să intru în armată, sau să învârt strungul fabricii de piese, oricum sunt miop și psihopat. America, îmi pun și eu umărul amețit la roată. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate