mi-am lăsat trecutul în urmă
aș spune
dar nu pot să recunosc
sunt așa cum m-ai aflat
datorită celor ce au fost
nu mă pot ascunde nicăieri
nici măcar în mine
aud vocea neiertătoare
care întreabă și judecă
de rău și bine țip
fără să deschid gura
mi-am astupat-o cu zgomotul
întrebărilor fără răspuns
îmi închipui
ca și grecii antici
că o să ajung într-o zi
pe câmpiile verzi pline de lumină
unde o să te aștept
dacă o să greșesc destinația
și o să simt fum înecăcios
întuneric și singurătate
sper măcar tu să fii acolo
și să-ți aduci aminte de mine
și clipele cât o eternitate
pe care o să le petrecem
fiecare unde va fi
nu vor trece fără nici un rost.