sunt mucalită, da, puțin șuie
mi-amintesc de puștiul deghizat în fată
care uita să pună picior peste picior
nu e așa ușor să fii femeie
în metrou privesc bărbați șezând cărora nu le pasă
când știu că el măcar m-ar ține pe genunchi

cântă în mine
muzica din boxele mari
așezate pe nisip
ia mea preferată
cu inevitabila eșarfă mov
zecile de greșeli făcute din dragoste
învârteli
durerea ascuțită
spartă în pahare de tequila

ce credeai?
iubesc și azi, bineînțeles!
ruj rubiniu cearcăne
trup la fel de gol dincolo de orice pardesiu
viața care țipă din orice cută
diminețile cad mereu peste orice