Corole de vânt în sânge desfac
și dor toate clipele în toamnă apuse.
Nu știu de-i durere sau boabe de mac
culesele vorbe din orele duse.

Nu știu de-i furtună sau dacă-i apus,
amiază de este sau dacă-i oceanul
ce cântă pe-aripi. Cuvântul nespus
rămâne să caute mereu doar limanul.

Clepsidre de foc se sting în tăcere
și dorm curcubee în palmele-ntinse.
Aștept să prefac nispul în miere,
să torc ametistele-n clipa ce piere.

Întreb răsăritul despre amurg,
întreb o pasăre-n zbor dacă-i vis.
Întreb așteptările de oare mai curg
și tot necuprinsul de este cuprins .

Mă duc peste zări să adulmec o urmă,
să aflu de ești sau nu cel care erai.
Mai trece o umbră și liniștea curmă.
Tu vindecă-mi rana ! Prefă-o în RAI !


Lelia Mossora
1 martie 2010