Pagina: 1
Frunză verde de cenușă
: Frunză verde de cenușă de la pat până la ușă
Poezie 2014-02-13 (1231 afişări)
Atelier
Rană de vânt
: Trupul meu e o rană,
Poezie 2011-03-15 (1685 afişări)
Atelier
Cuvinte…
: Corole de vânt în sânge desfac
Poezie 2010-03-07 (3460 afişări)
Atelier
Clipe frânte
: Secundele fug
Poezie 2010-02-07 (1658 afişări)
Atelier
Basmale de toamnă
: Dureros curge noaptea prin vene străine.
Poezie 2010-02-07 (1665 afişări)
Atelier
Umbră rătăcită
: Alei pustii
Poezie 2009-11-14 (1701 afişări)
Atelier
Dincolo de sunet
: Pribegesc printre vorbe
Poezie 2009-11-14 (1751 afişări)
Atelier
Și nu-i zi....
:
Poezie 2008-08-25 (1798 afişări)
Atelier
Deasupra focurilor
:
Poezie 2008-07-23 (1824 afişări)
Atelier
Sunt...
:
Poezie 2008-07-05 (2027 afişări)
Atelier
Fluture de noapte
:
Poezie 2008-07-05 (2266 afişări)
Atelier
Ciclul de poezii:"LACRIMI"
:
Poezie 2008-06-21 (2597 afişări)
Atelier
Aripa semințelor
:
Poezie 2008-06-14 (1841 afişări)
Atelier
Alergătorul de cursă lungă
:
Poezie 2008-06-06 (1875 afişări)
Atelier
Vrăjitorul cuvintelor
:
Poezie 2008-06-04 (1918 afişări)
Atelier
Sunt o picătură…
:
Poezie 2008-06-04 (2191 afişări)
Atelier
Pagina: 1 |
|
Pagina: 1
OffTopic Ore de seară
OffTopic Strigăt de șoapte
OffTopic Amintește-ți
OffTopic Amar
OffTopic Silabe reci
OffTopic Umbra
OffTopic Iad sau rai
OffTopic Descântec
Pagina: 1
|
|
|
|
Biografie Lelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță
Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/
și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice.
E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în horbote fin lucrate materialul prețios al sensibilității sale: „de îngeri noaptea poposind/ pe mal de suflet înflorind/ cerșind mereu doar un minut / cel mult durut..și nenăscut.../… Din coji de suflet/ mi-am făcut hamac / și tac ...și tac / că să mă-mbrac/ în haine de iubiri și tort / să nu mai port../ osânda visului întors/ pe dos de vise adormind/ și irosind/ iar timpul tors / în caier vechi de vorbe iar / cu scânteierile-i de jar...”
Amestec de grație, gingășie, neliniște, de ingenios, de cotidian, sunetul profund al violoncelului este întretăiat de țipătul unui “albatros ucis”, pe care stîngaci, timpul poetei îl țintește în aripi (“Mi-am ars aripile în van/ la focul care mă chema;/ era o iarnă cât un an/ și-un început ce secera”), dar și de strigătul dezolat al unei inimi pasionale, cînd corabii pleacă sau sosesc, spre a-i popula sau goli existența de anotimpuri: „cu flori de tei... Ningea pe noi/
prea albul timpului apus;/ se despleteau amurguri noi/ spre-un început ce s-a fost dus”.
Puterea de expresie , nu este totuși, numai ochiul poetei, atent la cer și la zbor, ea își înmoaie penița în intimismul discret, în relief și siguranță, în contur de lumină. Fiecare gest al poetei este însuflețit de aripi ce-l înalță, urmărind traiectoria fină a unei muzicalități izvorite din sfere egale. Nimic dat spre risipă, „templul adorării” cu porfire, colonade, agate și causerii poetice este decorul fascinant, zguduit de un fior musical, de cel al destrămării universale. Libere de ele însele, poemele sînt înveșmîntate de acea suavitate expresivă, de acel frumos amestec de feminitate și de dorință, ce fuzionează într-o armonie desăvîrșită.
Dincolo de seninătatea frumuseții lor, poemele au „o blîndețe, un aer duios, ce vin mai degrabă din superioritatea indulgentă, decît din slăbiciunea sufletească. Construcțiile lirice ale poetei Leliei Mossora sînt manifestări ale frumosului, iar frumosul, știm bine, este reprezentarea unui continuum Divin.
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de
http://reteaualiterara.ning.com/profile/LeliaMossora
http://reteaualiterara.ning.com/video/video/listForContributor?screenName=1nvulc0tmd6p8
http://militeraturas.ning.com/profiles/profile/show?id=LeliaMossora&
http://sinalefainternacional.ning.com/profile/LeliaMossora
http://rossellodamiano.ning.com/profile/leliamossora
http://athenaisradio.ning.com/profile/leliamossora
http://dialogeuropean.ning.com/profile/LeliaMossora
http://cuvintealese.ning.com/profile/leliamossora
http://nicustancu48.ning.com/profile/leliamossora
http://zamolxis.ning.com/profile/leliamossora
http://taramul.ning.com/profile/leliamossora
http://www.trilulilu.ro/lelia_mossora
http://www.youtube.com/user/leliamossora
http://www.youtube.com/user/euridice2006
http://www.youtube.com/user/ellylelia/videos?flow=grid&view=0
|
Texte Recomandate
