Pe pielea mea lumina-i ca o râie
Crestată de frenetica secundă
Că sunt în joc mortal, finala rundă
Ahile cu o mie de călcâie.

Și-n fumuri reci, înalte, de tămâie
Se prăbușește lumea mea imundă:
Părerile de rău nu mă inundă
Când falși pontifi cu gestică lălâie

Acuzator spre mine întind brațul
Și picură pe fruntea-mi mir de sânge
Și-n bocetul vestalelor nătânge
În jurul gâtului se strânge lațul,
Iar sufletu-mi pierdut dospește zațul
Iubirilor de ieri când cerul plânge.