Cuvântul mamă-i trist sau drag,
Findcă-i mereu legat de prag,
Dacă nu ai cui îl spune,
Simți o lipsă ce răpune.

Obligatoriu dacă-l spui,
În suflet parcă-ți stă un cui,
Te poticnești,îți stă în gât,
Răsună vag, nehotărât.

Lipsa,foamea prin el strigă,
Conștiința te intrigă,
Nedreptatea chinuiește,
Nimeni nu te lămurește.

Timpul te învață multe,
Căci trăirile nu-s culte,
Doar discernînd afli răspuns,
La suflet este greu de-ajuns.