Într-un sat de munte
La poale cărunte
În biserica din sat,
Clopotele bat .
Din ceruri se coboară,
Ploi calde de vară
Să-i fie perdaf,
Răposatului zaraf.
Moartea-i după meserie,
Fără modestie
Copârșău scobit in fag,
Lăcuit să-i fie drag.
Lințoiu aurit,
Să știe că a fost iubit.
Familia plânge și bocește,
Satul râde , chefuiește ;
După așa o meserie,
Cum altcumva să-i fie ?
În sfânta zi în care s-a dus,
La cimitir toți l-au condus
Ofu-n lacrimi toți și-au spus,
Unii au plâns , altii au râs .