sticla geamului

ai început să te miști în năvodul cu ochiurile spre ea.
mereu spre acea ea.
perfidă. privindu-te prin sticla geamului - acvariu
cum îi străjuiești nemărginirea închipuită-n căsnicia fațadă
ai început să-ți închipui sărutul ca o profanare de morminte. grețos e că
nu-l poți oferi nesimțind atracția divină a sunetului permutat în inconstiență
ma regăsesc uneori în frânturi de cuvinte anexată ca o cămașă de noapte - doar franjuri
plasa ta specific cu noduri solide
în care te-ai prins singur ca într-o capcană artizanală
și mie sărutul acceptat mi se pare grețos în despărțirea de mine


***

m-am simtit defloarată
într-o clipă uitatoare de vîrstă
și principii
într-o zi îin care diafragma minții s-a spart
umplindu-mă de sîngele cald
m-am simțit deflorată


poezia n-are nici o șansă


de a păcăli un nevăzător
citindu-i în palmă
poemul trosnind din genunchii
invalizi
când peisajul te fură
prin gotica bucătărie a răspunderii
colective
...de a cântări echilibristic
metamorfozele cheii succesului
al acopuncturii demersului de sine
prin profesionalismul imaginilor locale
când poemul nu se mănâncă pe pâine
la ora cînd semnificativă e
recunoașterea concentrării
în poem
a câtorva romane științifico-fantastice
al trenului care a pornit în căutarea
prințului rătăcitor
într-o zi când soarele n-a apus
între sânii melancoliei-linia vieții-

din păcate poemul înghite multe file nerostite
într-o lentoare a apelor niciodată citite
alături de lumea ce-nfulecă
bătăile de inimă ale poetei

...de a păcăli vioara
indiferența...

(noembrie
varianta la galeria agora 2004)



bianca marcovici