poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-24 | |
"Din Marele Alb am venit
În Marele Alb ne întoarcem" Dar de ce oare mă înfricoșează Infinitul Nemișcat De după întoarcerea mea în Marele Alb Și nu îmi este frică de Infinitul Nemișcat De dinaintea venirii mele din Marele Alb? *** Copii fiind, Ne-mbrățișam și buluceam Zglobii, ștrengari și prea-voioși Prinzându-ne și-apoi ne roteam Pufoși, micuți și-așa frumoși... Ne hârjoneam și regăseam De-a v-ați ascunselea ne jucam Dar apoi ne-am mai rărit, unii au plecat Alții au venit, și timpul a trecut... Și alte îmbrățișări am cunoscut Înmiresmate de fiorul adolescentin al dragostei. Prima dată am aflat de Marele Alb când Au dispărut Bunicii. Parinții ne-au spus Că noi toți ajungem după un timp Să fim contopiți în Marele Alb Că există o forță care ne prinde Iar El vine și ne înghite complet. Dar că acolo totul este alb și frumos și liniștit Și ne întâlnim cu toți pe care i-am cunoscut De-a lungul Marii Căderi a Timpului Și alături de care vom rămâne pe veci. Dar noi ne bucuram doar de ce aveam în jurul nostru Și în freamătul vântului nu mai realizam Că unii dintre noi deja începeau să dispară Luați de Marele Alb, mai întâi cei în vârstă Dar uneori și cei tineri ori chiar copii. Si rândurile din fața noastră se subțiau Cei de dinaintea mea, Părinții, Au ajuns sa fie contopiți și ei În Marele Alb. Cu ultime cuvinte ne spuneau "la revedere!" Ei cei care au fost toată viața Înaintea noastră. Acum când sunt în ultimul rând din fața Marelui Alb Mă uit în spate și îi văd pe cei De dupa mine. Tineri, bucuroși și fericiți De viața lor ce o au în față, Și pe Copii lor, cei De după ei, Care se zbenguie precum ne zbenguiam Și noi când eram mici. Dar nu mai am putere Și mă las în voia forței Marelui Alb Cel care se apropie din ce în ce mai tare de mine. Și în resemnarea contopirii în neant Răstorn aceste umile gânduri către voi toti căci "Marele Alb vine pentru fiecare în parte” *** Și astfel fulgul de nea Își regăsi Părinții, Bunicii, Prietenii În timp ce, încet și muribund, se pierdu în Omătul-Rai... Așternut pe crengile copacului albit Din pădurea înzăpezită Din fața ferestrei mele înghețate Din cabana troienită Din muntele Marele Alb E iarna afară...și ninge.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate