"Din Marele Alb am venit
În Marele Alb ne întoarcem"

Dar de ce oare mă înfricoșează Infinitul Nemișcat
De după întoarcerea mea în Marele Alb
Și nu îmi este frică de Infinitul Nemișcat
De dinaintea venirii mele din Marele Alb?

***

Copii fiind,
Ne-mbrățișam și buluceam
Zglobii, ștrengari și prea-voioși
Prinzându-ne și-apoi ne roteam
Pufoși, micuți și-așa frumoși...
Ne hârjoneam și regăseam
De-a v-ați ascunselea ne jucam

Dar apoi ne-am mai rărit, unii au plecat
Alții au venit, și timpul a trecut...
Și alte îmbrățișări am cunoscut
Înmiresmate de fiorul adolescentin al dragostei.

Prima dată am aflat de Marele Alb când
Au dispărut Bunicii.

Parinții ne-au spus
Că noi toți ajungem după un timp
Să fim contopiți în Marele Alb
Că există o forță care ne prinde
Iar El vine și ne înghite complet.

Dar că acolo totul este alb și frumos și liniștit
Și ne întâlnim cu toți pe care i-am cunoscut
De-a lungul Marii Căderi a Timpului
Și alături de care vom rămâne pe veci.

Dar noi ne bucuram doar de ce aveam în jurul nostru
Și în freamătul vântului nu mai realizam
Că unii dintre noi deja începeau să dispară
Luați de Marele Alb, mai întâi cei în vârstă
Dar uneori și cei tineri ori chiar copii.

Si rândurile din fața noastră se subțiau
Cei de dinaintea mea, Părinții,
Au ajuns sa fie contopiți și ei
În Marele Alb.

Cu ultime cuvinte ne spuneau "la revedere!"
Ei cei care au fost toată viața Înaintea noastră.

Acum când sunt în ultimul rând din fața Marelui Alb
Mă uit în spate și îi văd pe cei De dupa mine.
Tineri, bucuroși și fericiți
De viața lor ce o au în față,
Și pe Copii lor, cei De după ei,
Care se zbenguie precum ne zbenguiam
Și noi când eram mici.

Dar nu mai am putere
Și mă las în voia forței Marelui Alb
Cel care se apropie din ce în ce mai tare de mine.
Și în resemnarea contopirii în neant
Răstorn aceste umile gânduri către voi toti căci
"Marele Alb vine pentru fiecare în parte”

***

Și astfel fulgul de nea
Își regăsi Părinții, Bunicii, Prietenii
În timp ce, încet și muribund, se pierdu în Omătul-Rai...

Așternut pe crengile copacului albit
Din pădurea înzăpezită
Din fața ferestrei mele înghețate
Din cabana troienită
Din muntele Marele Alb

E iarna afară...și ninge.