poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-19 | |
Pe drum
Pe când voiam să înțeleg ce spune dl. Eliot în a sa Þară a bric-à-brac-ului 1. mergeam pe jos nisip, pietriș, astfalt – ardeau 2. purtam sandalele de piele și pășeam pe țigla spartă 3. m-ați fi putut asemăna cu roșia furnică ce aleargă prin paie – vara 4. însă eu nu rătăceam; un gard înalt, cu frunze palide de praf, cârmea în față drumul crud 5. lângă o poartă, răsturnat ședea țiganul; și-ntinse-n drum, din poala-i albă, picioare negre mă-ncurcau 6. să calc pe ele – îmi fu’frică pe lâna neagră, descâlcită din două gheme mari 7. ciudat! sandalele de piele ale lui Ulise și Penelopa care, iat-o!, descâlcea 8. mergeam pe jos nisip, pietriș, astfalt – ardeau 9. și o bancnotă se zărea în mâna-i neagră – țiganul mă plătea 10. să nu țin drumul până la cetate iulie 2007 Spleen… În 1922, Lajos Zilahy a scris un roman de amor popular, “Primăvara fatală”. Vai, inima-mi studențească a plâns (nu chiar în ’22…). caleașca zăpezii oprită-i la poartă mă așteaptă o fugă în munți odaia e caldă, un ceainic pe masă vârcolaci aburește pe nară, cărunți stau singur în jilț și-mi năzare uitată-n caleașcă, o fugă în munți odaia e caldă și-un cearșaf se strecoară între perini ca un sân de cadână în dreapta-mi răsună chitara, sleită n-am să ies ca s-o prad caleașca zăpezii; pe vecie oprită la mine la poartă, la mine în prag decembrie 1996 În salină, la Praid urmele negre ale pașilor pe blatul de sare – asemeni cărnii de pește la grătar fiul meu explicând unei doamne despre minerul sculptat pe perete, prizonier în jurul nostru copiii tușind; răsuflările lor ridicându-se, strălucind – ca de sare – în lungul pereților; prizonieri august 2009 Apăsând Pentru Doriana priveam timpul, în prima lui parte ca un călător ce contemplă râul – în picioare zâmbetul meu fusese împrumutat unor fapte trecute, încremenite pe hârtie râul cotește, uneori – când te apropii prea mult când apeși nisipul, apa rămâne o clipă caut uneori în aer, în juru-mi, lângă mine – pe pernă locul ascuns dacă apăs, sunt convins clipa rămâne o clipă iulie 2009 Autoportret “Descumpănit de banchetul fantomă, Bombur Yambarzal i-a cerut sfatul lui Abdullah.” (Shalimar clovnul de Salman Rushdie, pag. 106, Polirom, 2006) șoarecele de câmp furișat în hambar; nu poate pleca – e prea gras șoarecele de câmp așezându-se, reașezându-se lângă știuletele știrb boabele lipsă – pe gustul șoarecelui; boabele prezente – în gândul lui iată-mă-s! șoarece de cărți cu burta plină, cu gândul flămând Sovata, 2009
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate