Decembrie alb geruind
din rărunchii zăpezii,
laponic ca odată de mult
de pe cînd te visam

cu amintirea rece a nordului
nu mă mai port după mine
cu gerul profund,
ca urletul haitei de lupi
adulmecînd o esenină sanie

decembrie fulguind în neștire,
noapte de noapte sub cinic neon,
mașini rectangulare-igluri
înșirate la nesfîrșit
sub ghilotina zăpezii așteptînd

cu capul gol,
o țigăncușă într-o flanea lălîie
și un copil
stau la ușa mea
ca niște mîini sîngerînde

mă furnică ceva înăuntru de suflet,
simt că mă privește cineva
de tare de sus-
decembrie alb
decembrie roșu
decembrie adus...