poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-23 | |
Poveste de crăciun
Lumini-le se-aprind, Steluțe sclipitoare Îmbracă noaptea rece, E satu-n sărbătoare! Pe drum,se pierd in noapte Clinchet de zurgalai, La geamuri,domnisoare Privesc dupa flacai. Prin fulgii jucăuși Copii îndrăzneți Cu viscolul ce urlă Fac trânte prin nămeți Și câinii s-au trezit, Colindători pe-afară, Un coș cu mere mama Aduce din camară! Gutui și-o lumânare Aprinsă stă pe masă, Miros de colăcei Umple întreaga casă! Eu, sub privirea caldă A flăcării stinghere, În ale mamei brațe, Pisica-ntr-ale mele, Tăcute ascultăm Poveste stelei, care De secole-mpletește Din fulgi de nea cărare, Lumina revărsându-și În noaptea de ajun Sa incalzeasca pruncul Din grajdul lui Crăciun!.. Cântând, coboară îngeri, Din zările senine Ajung și cei trei magi La iesle, să se-nchine! Pe hornul din cămin, Prin pulberea cenușii Se-nalț-o stea albastră, Se-așează-n pragul ușii. O iau în mâini, e rece, Ba parcă-i o văpaie, Mă arde ca un foc, Mă udă ca o ploaie: - Cine ești tu? și-aud Un glas plin de durere: - Nu știu:sunt eu, e mama Sau fiica fiicei mele! Vreau să arăt la toți Minunea vorbitoare: - E doar un strop de apă! Nu,un cristal de sare! Un moș cu barba lungă Îmi șterge lacrima Și arătandu-mi sacul Mă-ntreabă ce să-mi dea. Alături îi stă renul, Privesc spre amândoi: -Stii,imi doresc din suflet Steluta inapoi, Sa stea cu noi in casa Iar când se lasă seara Îi vom citi povești, Să-i alinăm povara! Când ochii îi deschid Văd bradul cum sclipește, Pe geam din flori de gheață Steluța îmi zâmbește: - Cine ești tu? și-aud Un murmur printre ele: - Nu știu:sunt eu,e mama Sau fiica fiicei mele! În lacrima-i albastră Îmi regăsesc privirea, Si-n inima-i de gheață Se plimbă omenirea! O-ntreb atunci pe mama: - Se mai întoarce oare?! Știi,vreau să-i cer lui Moșul Să fii nemuritoare! ......................... E frig și-i întuneric, Sunt coji de nuci pe jos, Fuiorul,Torcatoarea, L-a terminat de tors. Sub bradul prafuit I-un glob ciobit din sticla, Pe-un scaun e o carte, Alături o pisică, Doar oameni de zăpadă Pe străzile pustii Și viscolul, gemând, Îi caută pe copii. Zac crengi rupte de ger Si brazi pierduti in ceata Nici cainii nu mai latra E-un sat,uitat,de gheata. O siluetă-n noapte Se-ndreaptă către geam, Se duce să-și ia darul Din fiecare an. E steaua ei albastră, Acum pătrunde-n casă, Mere, colaci, gutui De toate sunt pe masă! Luminile se-aprind Și raze sclipitoare Îi încălzesc tristețea, E satu-n sărbătoare! Colindătorii cântă, Ecou-ndepărtat În noapte le răspunde: „Cristos a inviat!” Prin minte îmi trec toate Ca o străfulgerare, În prag o stea așteaptă Răspunsul la-ntrebare. Și ultimul tăciune S-a stins în șemineu, Cu glas pierdut îi spun: -Sunt eu,sunt eu,sunt eu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate