Un scurt fior tresare contemplarea
ca în întâia zi din lume
izbite sunt ușoarele biserici suprapuse
unde
în fiecare-n parte
rând pe rând
bezna destituie lumina
mysterion pogoară înfricare

fruntea se frânge la pământ
genunchii dor
așchii se-ascut din oase
râvnirile se încrucișează între ele
își pun aripile-miresme de rășină arsă

frumoase fără corp
se-înalță dezlegate de stăpâni
cu sabia în cruce sparg marginile lumii
tatăl, sfântul duh și fiul