poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | |
(1.)
nimicnicia nemernicia asta m-a purtat către verticală asemeni unui cariu ce suge lemnul din floare ca să trăiesc, ziceam, ca să respir, petală dar ea tăcea privind, nu-'nțelegea furia stătea în palmele mele ce se strângeau stătea și zâmbea și-n palme n-a rămas nimic un pumn de nisip dar am învățat să zâmbesc și de-atunci văzduhul mă trage întins (2.) ca sa ajungi la mine îți trebuie aripi să zbori bucate cu care să ții focul în vatră un pic de iubire cu care să te înfășori când gol dar mai ales dintre toate trebuie să știi ca să mori mângâind apa ia cu ea fărâme din piatră și-n sărutul lor devin una dar piatra nu uită că trebuie să cadă în cele din urmă și nisipul din ea o frământă și-ncet își destramă deșertul infinit fără alb și somn (3.) el pășea și-n urma lui sarea ca o zăpadă pe marginea trupului și-n ea cădeau frunzele cădeau soarele, norii, stelele, luna cădea ca o undină în umbre cădeau toate ca o cărare prin ochii lui către cer reflectate oasele, carnea, penele, blestemul de lut ca o ceață spălată de vânt și îngerul își lepăda hainele ce-i legaseră suflul de răcoarea adâncurilor, iar fluturele își frânse trupul și le dădu copiilor flămânzi să mănânce iar ei dansară și se veseliră pentru că nu se mai osebea osul de văzduh doar pietre în urmă în jurul focului strâns peste alt sâmbure nedesfăcut de rotund
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate