poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-29 | |
ca în mijlocul unui accident aviatic
și nu vrei să fii tras de acolo apoi ca după prăbușire așa cum se vede lumina în drum spre plutonul de execuție și nu mai am voce nici gînduri nici sex așa cum se simte adierea pe eșafod vaporoasă și-n capul meu o cutiuță muzicală o muzică de amorțit molii un cîntec de leagăn pentru amnezici ca într-un vis de cirotic îmbibat de morfină prea mult timp lipit de pereți prea mult timp înăuntru loredana sunt un cîine pe care au uitat să îl înece la naștere uită-te în ochii mei uită-te bine este o zi bună pentru a-ți vopsi unghiile cu negru pentru a recita în oglindă how to dissapear completely este o zi atît de bună pentru a muri este o zi atît de bună pentru a muri este o zi atît de bună pentru a muri * (criminolog de serviciu) o dimineață cu parodontax după potopul de-aseară orașul miroase a alune prăjite pe asfalt frunze stîlcite ca niște blănuri roase de molii pe scena unui teatru pustiu doamna lilica îmi numără datoriile de pe caiet e ca și cum mi-ar întoarce pe dos căptușeala coastelor doar-doar o mai găsi vreun bănuț e ca și cum un criminolog mi-ar număra zilele de detenție băi vico de la o vreme m-am tîmpit de tot nu mai suport să visez registre de internare nu mai rețin nici un nume dar dimineața întotdeauna știu diagnosticul pînă și cerul mi se pare un panou publicitar uriaș unul în formă de cub așezat la intrarea în oraș și de pe fiecare latură îmi rînjește cîte un candidat la președenție ioana îmi spune că a uitat numărul lighioanei fericiți cei ce uită căci a lor este împărăția materialelor de construcții eu mi-am pierdut dreptul ăsta cînd am fugit prima oară de-acasă poate s-ar fi rezolvat simplu dacă m-aș fi întors mamă am păcătuit în fața ta și cerului poate n-ar fi tăiat vițelul cel gras nu mi-ar fi dat inelul cel scump mi-ar fi dat un paracetamol sinus și o pilotă am cîștigat în schimb dreptul de a fi patetic sînt ca un rinichi uriaș în blocaj lichidele nu se filtrează nu uit nimic îmi aduc aminte de numărul vreunei foste o sun și bîgui ceva cu limba împleticită sînt dependent recunosc îmi repet tot timpul ca prostul că singurul meu defect profesional e respirația altfel obișnuiesc să vorbesc aiurea ca într-o febră continuă nu-mi plac slimurile de nici o culoare șeful ne va trimite zece zile în concediu fără plată prin rotație rotația acelor de ceasornic roția pămîntului planetelor tot un drac laura îmi spune de ce nu vin la ea cunoaște oameni cu funcții m-ar putea ajuta m-am convins acolo nu e nimic pentru mine unicul meu moment de glorie se reduce la o seară de sîmbătă cînd după duș încerc să-mi ghicesc viitorul în apa fierbinte scursă pe gresie * (weed_shop) dimineața cînd ies din casă mă simt de parcă aș dezamăgi toate vietățile care mi-au ținut companie pinguinul țestoasele pardaillan bidonul cu apă senzația că trec de partea inamicului ori că mă culc cu altă femeie închid ușa o parte din mine rămîne în urmă dar totul trebuie să meargă înainte există viață și după o amputație un cîine maro se ține după mine mă însoțește pînă la intersecție mașinile opresc rar să pot traversa parcă aș fi invizibil cine mai știe poate sînt invizibil altfel nu găsesc explicație de ce unii mi-o iau înainte și traversează de la o vreme nu mai simt foamea în stomac s-a gemuit o senzație de vizuină de scorbură părăsită de pume pe scoarța mea doar urme de gheare semn totuși că niște femei m-au locuit într-o vreme întotdeauna victore întotdeauna să te gîndești că poate a ieși din camera ta e un act de trădare să te întrebi dacă merită să dai pielea ta vietățile tale să primești în schimb pe valentin care vine cu un ochi vînăt și se laudă că iar l-a bătut nevsta rodica ori peremistul vasile care se laudă că e urmașul răzeșilor și că bozgorii sînt vinovați de relele care s-au abătut asupra țărișoarei lui dragi pînă și inima a început să dea rateuri ca autobuzul cu manivelă pe care șoferul încerca să-l pornească în iarna unei copilării în care tata îmi juca premiul I la barbut dimineața cînd ies din casă mă simt ca și cum aș ascunde o crimă ori ca un preot care tocmai a uns muribundul cu sfîntul maslu |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate