Jucam deseori șah împreună. Jucăm și nevăzutul din plictiseală, din condiție umană. Dar eram într-o zi în fața tablei cu piese mutate, răsturnate, sfărâmate. Îmi spuse cu nonșalanță (poate că într-o scriere veche naratorul nu ar fi folosit acest cuvânt inadecvat, ci ar fi acoperit spațiul acela cu un chibrit)

Nebunul (bărbat desuet, trist, totuși încă pe picioarele lui pe care nu le mai recunoaște, 35 de ani în relativitatea în care înotam continuu) : M, ești prea logică. Toate mișcările tale sunt previzibile. Te pot învinge cu ușurință.
M (fată, încă, în hainele largi cu care s-a obișnuit, privind un măr pe jumătate mâncat, gândind la un val aruncat neglijent pe țărm pe muzica medievală) : Te privesc și când te privesc cu capul plecat te văd mai bine, printre pletele mele care-mi acoperă nuditatea. (mărul)
Nebunul : Să facem dragoste ca fructele, M !
M (mută o piesă) : Învelite în suc precum țeasta de păr, precum carnea labiilor de părul de pe cap care-mi ajunge până acolo.
Nebunul : Să facem dragoste, ineptă M. (calm, reîntors la primar): Să ne iubim…
M (muzica medievală crește cu intensitatea cu care ea freacă tabla de șah. Apoi explodează, aruncă piesele în el și dărâmă măsuța, repezindu-se în brațele lui, plină de nicotina pe care o fumează de la 20 ani) : Spune-mi unde m-ai mințit ! Spune-mi, căci vreau să comit incestul cu tine !
Nebunul (dezgolind-o dintre plete) : Spune-mi tată.

Zbuciumul ei durează doar câteva secunde. Se liniștește sub o unduire bizantină a Patimei care se aude de pe un casetofon al vecinului. Nebunul îi repetă încet la ureche : Spune-mi tată, ca pe un cântec pentru copii. Se dezbracă cu greu. O ia de mină și-și încep periplul. Efect de old movie. Coboară scările cu spalele, Ies în stradă cu spatele și merg astfel pe stradă până ajung în stația de metrou. Imagini intercalate cu secvențe din Bucureștiul de început de secol. Stația de metrou este aglomerată. M. se așază pe jos. Metroul vine și pleacă fragmentar. Nebunul îi numără degetele într-o singurătate elegantă.
Femeia cu un copil de mână : Te-a furat de mică de la mama ta. Þi-a iubit țipătul, imaginându-și surâsul de mai târziu. Te-a spălat și te-a îmbrăcat. Þi-a încheiat fiecare nasture pe piele.
Muzicianul : Distorsionare. Te-a admirat crescând și aș risca să zic că te iubește. Dar îți propun să vii cu mine. (îi întinde o mână, ca o mână de ajutor, de credință. Gest neîmpărtășit). Și-l iubești ca o inocentă (strigă), fără să ții seama cât de ridat și de străin este uneori.
Mama (tocmai a coborât pe scările înalte) : Am vegheat aproape. El s-a jucat cu tine, cu păpușile, cu elicopterele în miniatura gândului că vei deveni amanta lui.

Rupere de film : M (într-o cameră nemobilată, în aceeași poziție de pe peron, la fel de dezgolită) : Și sunt amanta lui

Revenire de cadru : Cea cu păr tuns băiețește (în continuarea lui M) : a lui, chiar dacă nu numai tu, chiar dacă fără lichide și fără transpirație. Cât imaginar încape în tine ? Cam tot atât cât încape în toți oameni cu care ai vorbit până acum, aici? Plouă cam des în cafeaua ta (se întoarce cu spatele)
Mulțimea urcă și coboară din metrou. M se sufocă. Îl caută pe nebunul ei preferat care i-a fost tată și pentru care a venit aici ca să-i fie iubit. Degetele ei au rămas numărate parțial. Nebunul a dispărut demult pe orizontul mic. M își pierde sideful nudității într-o aglomerație care se aruncă sălbatic peste ea.
Glasurile din mulțime: Tată! (muzica bizantină continuă acoperind)