Un an în plus, o clipă pe hârtie
Cu lucruri simple și frumoase
Ce se așează-n vis ca temelie
Printre dune de învățături alese.

Acum sunt unele și mâine altele
Se preschimbă deșertu-ntruna.
Luna hartă îmi scrie în stele
Să nu mă rătăcesc de vre-una.

Așa mă plimb și văd nisipul
Mai bate-un vânt și-l spulberă,
În lături se ivește esențialul
Că deșertul e o vietate rară.

De este ici sau colo-n zare,
Deșertul e tot una în departare.
Vântul e suflarea lui de viață,
Dar ca întreg el te bagă-n ceață.