câteodată mă mustră conștiința
când sunt adăpat de vreo stea căzătoare
sau vreun animal rătăcit
apele îmi cresc continuu
și n-am cum să le scad
voi tăcea doar
tăcerea e un mod de purificare
deși sub voalul său
se zăresc atâția ochi dornici
de Dumnezei
...vagabonzi
neatinși de nicio mână de om
au devenit prea blânzi
și plicticoși
acei câini crescuți
în casele bine încălzite
de pielea frunților
acum
plouă torențial
e momentul să-mi scot neuronii
și să-i împrăștii cu multă grijă
ca să se rotească în jurul meu
până când se va auzi primul lătrat pe cer...