M-am strecurat spre competenta primăvară
Să scap de hăul trândav adormit la tribună,
Curajul e muiat în miere solară și lapte de lună
Să hrănesc poema lehuză cu dulceață amară.

Iubind, născând am fost la cules de îngeri și stele,
Trecutul legănat în hamac de intrigi cu păienjeni,
Va sta-n agoniseala nimănui, iar prietenii stânjeni
Nu vor legăna fericind vânători ai viselor mele.

Trăiesc beția euforiei de-a nu ști ce mai sunt,
În afara acestui poem cu ritmuri de picioare,
Secundă de zahăr ceresc , fitness- expandare
Cu mușchi de iluzii pe frontul inorogilor de argint.

Nu trag storuri la ferestrele din conștiință
Vreau să văd povestea morganei a nopților viitoare
Îngerii mesteceni cu trupul alb de biruință
Cum iartă viermi ascunși sub scoarță urcătoare.