|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Sonet XLI poezie [ ] (Vezuviul stins ...)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ovidiu Oana [pârâu ]
2009-10-19
| |
Era senină cale către lume,
Primind în largul ei pe prichindeii
schimbați de timpul lung în ghioceii,
cernuți din dăruire și cutume.
E-nchisă poarta astăzi, priponită
cu lanțul ruginit și de pe stradă,
mai năvălesc doar fulgii de zăpadă,
spre școala, de viață, văduvită.
Mai scârțâie, greoi, din balamale,
o ușă vraiște. Tace clopoțelul!
Pe etajeră s-a uscat penelul,
doar vântul umple holurile goale.
Catedrele stinghere-s prea tăcute,
Vezuviul stins din voi nu mai erupe!
|
|
|
|